Maidanul protejat
Ha-Hastanul este o tara descoperita de designerul Carla Szabo in ultima ei lucrare, o carte de benzi desenate. Este o tara simpatica, asemanatoare, pe alocuri, cu a noastra. Numai in Ha-Hastan se poate intampla sa ai o lege care nu te lasa sa faci ce e normal sa faci intr-un parc. In acelasi timp, in Ha-Hastan se construieste inghesuit intre blocuri, pentru ca cineva a uitat sa declare spatiul verde, verde. Ca ridicolul sa fie complet, baietii harnici de la spatii verzi au inceput sa umple spatiile libere din parcuri, ca sa poata raporta plantari la hectar. Astfel avem parte de o pepiniera plantata in Cismigiu, acolo unde un peisagist celebru a facut, acum 100 de ani, o poienita. Restaurarea parcului Cismigiu va insemna curatarea de multimea de boscheti si pomisori plantati aiurea. Dar nu stiu daca ne lasa legea. In schimb, livezile n-au ce cauta intre blocuri. E ca si cum ai creste porcul la bloc si noi ne uitam la Viena. Spatiul verde in oras trebuie administrat in stil urban, adica sa fie folosit si integrat organic cu functiunile din jur: pomii au nevoie sa fie frumos „coafati“ in fiecare an; spatiile verzi trebuie vazute ca gradini vii, care trebuie administrate si extinse – acolo unde exista spatiu; si tot asa…
Refacerea profilului de strada presupune uneori defrisari si replantari. Problema este cum faci asta eficient si cu impact pozitiv asupra calitatii vietii. Cadastrul spatiilor verzi a fost tratat ca o gluma de catre primarii, iar cartarea si dezvoltarea acestora nu se poate face fara sa intervii asupra proprietatii. Astept si eu primul primar din Ha-hastan care vine cu o strategie si un plan de achizitii de teren pentru spatii verzi. Cat teren s-ar fi putut cumpara cu cele 10 milioane de euro date pe ceasuri?