De Citit : Editoriale

Si de epoca, si de actualitate

| 17 martie

Un film destul de nuantat despre dificultatea de a alege, la 16 ani, intre perspectivele incerte ale implinirii prin educatie si placerile, poate inselatoare, ale clipei.

An Education (nominalizat la Oscarul pen­tru Cel mai bun film si tradus O lectie de viata) e plasat in Anglia anului 1961 – adi­ca inainte de Beatles si inainte ca Londra sa-si castige renumele de swinging London. Oficial, perioada de austeritate si conformism de dupa razboi inca nu s-a incheiat, insa nici prestigiul vechilor insti­tutii nu mai e ce era odata. Pentru Jenny (Carey Mulligan), o fata de 16 ani din cla­sa de mijloc, Oxfordul spre care o tot imping parintii ei nu e o perspectiva prea grozava: la ce i-ar folosi o educatie superioara, intr-o societate care i se pare intepenita? Motivul pentru care ajunge sa gandeasca asa este ca, prin intermediul unui barbat cam de doua ori mai in varsta decat ea (Peter Sarsgaard), descopera niste placeri (restaurante, weekenduri la Paris, prieteni imbracati elegant) care abia peste cativa ani aveau sa devina normale.

Deci, pe de-o parte, dilema ei reprezinta „o pagina de istorie“. Pe de alta parte, nu exista niciun motiv pentru care o licea­na de azi sa nu poata vibra la ea (mai ales in Romania, unde prestigiul ideii de educatie e subred rau, iar presiunea de „a te realiza“ pe alte cai e atat de mare). Regizat de Lone Scherfig dupa un scenariu semnat de romancierul Nick Hornby, filmul are un anumit rafi­nament de tip literar – o sensibilitate la rolurile multiple si uneori subtile jucate in aceasta drama (care nu e doar a lui Jenny, ci si a parintilor ei) de com­plexele de clasa, educatie si varsta. Pacat ca filmul transeaza dilema intr-un mod atat de conventional, venind cu o dezvaluire „socanta“ despre erou si acordand astfel o victorie usoara – prea usoara, prea scoasa din palarie – moralei conservatoare de tip „fetelor, tineti-va de invatatura“.