„Think globally, dance locally“ – citatul preferat din Youssou N’Dour
Pentru un roman, concertul senegalezului in gerul Berlinez a fost un dus scotian. Bun, pastrati-o pe asta pentru amatorii de paradoxuri ieftine, ca prea mizeaza pe sterotipurile din capul consumatorului de serie. Pentru voi, cititori de elita, am sa nuantez. Berlinezii nu pot fi echivalati cu "gerul“ german. Ei traiesc la o temperatura culturala care atinge deseori maxima europeana. Nu "distanta“ temperamentala mi-a oferit sansa sa gasesc bilete in seara concertului, ci oferta uriasa de evenimente culturale concurente. Cam 3000 de oameni au intrat in sala care semana cu cea de la Agronomie. "Kesselhaus“ inseamna "sala cazanelor“ si este o "kulturbrauerei“ (aici va mai descurcati si singuri). Pe scena a fost multa lume, prea multa pentru cineva obisnuit cu concerte rock: Super Etoile este trupa cu care "cel mai cunoscut cantaret african in viata“ (Rolling Stone Magazine) colinda lumea de vreo 30 de ani. Trei la clape, patru la percutie, trei chitari, doua voci, un animator si un dansator.
Animatorul a aparut primul si a inceput sa intarate nemtii din sala la aplauze si ploconeli sonore in fata celui care va aparea imediat pe scena, marea vedeta etc. A fost enervant si mi s-a facut teama ca am gresit alegerea. Pe la jumatatea show-ului, atmosfera de circ ieftin se sparsese, vedeta nu era "marea vedeta internationala, care a cantat cu Gabriel, Paul Simon, Bruce Springsteen, Tracy Chapman etc.“ ci era acolo, viu si familiar, intre oameni care acceptaseram conventia de start, formal, de ochii mapamondului, dar eram bucurosi ca am ramas intre noi, sa petrecem pe bune. Iar N’Dour a fost african pana la capat, atat muzical – afro/jazz/reggae/pop/ –, dar si politic: „vreau sa va ofer si Africa senina, nu doar pe cea trista“. Mircea Toma, rebotezat, in Senegal (1999), Massamba N’Diaye