De Citit : Editoriale

Schi fund

| 23 februarie

Poveste adorabila

Nu pot sa ma abtin. Trebuie sa va pove­stesc o mica istorie. Nu am vazut cu ochii mei, dar o pot vedea daca vreau. O aseme­nea intamplare nu poate sa ramana ascun­sa. Poiana Brasov. Partia de schi este coborata de soare direct, fara slalomuri. Panta este lina, permi­tand chiar si novicilor sa alunece fara incidente. Asta ii da incredere fetei despre care va povestesc. Schiaza abia de anul trecut. Daca prin­de o joi ca asta, cu partia dreapta, cu za­pada pulverizata cald de soare, e sta­­pa­na pe sine. Face cristianele corect, chiar daca nu in viteza mare si cand se opreste, chiar daca un pic i se mai vede plugul, ramane dreapta si zambitoare. Natura din afara ei e perfecta. Nu si inauntru. Fri­gul de-afara, agitatia, limonada bauta la pleca­re, el care o tot grabea au facut-o sa amane pana acum, dar nu mai poa­te.
Trebuie sa elibereze presiunea. Si, la cum schiaza ea, pana la cabina mare, de jos, cea care are si toalete, se poate intampla un accident oricand. Asa ca alege sa rezolve totul ca o schioare adevarata. Se uita in sus, nu vine nimeni, intra intre brazi incet, pe schiuri. Daca ar fi fost in weekend ar fi fost imposibil. Asa insa poate risca linistita: isi da pantalonii de schi jos, cu tot cu lenjerie si se lasa pe vine. Lasa jetul sa curga, ajutandu-l putin sa topeasca zapada cu un ropot mic, ca de ploaie de vara. O, Doamne. Si exact in momentul in care se gan­dea zambind obraznic ca poate n-ar fi chiar neplacut sa ii surprinda cineva fundul rotund, parand bronzat in contrast cu albul zapezii, schiurile incep sa se mis­te. „Nu, futui!“. Nu are timp sa se ridice. Ar cadea cu siguranta. Pana sa aleaga, totusi, varianta asta, schiurile alunecau in spate, intrand de-a binelea in partie si ajungand deja la o mica viteza. Era prea tarziu. Se scurgea disperata pe partie, cu spatele, in fundul gol. Doamne, ce rusine! Si in toata aceasta dezolanta priveliste cu bufon, ii trece prin minte, i se reveleaza propozitia perfecta. O stri­ga dand din maini ca in fata trenului: „Nu va uitaaati!!!! Nu va uitaaati!!!!“