O noua fandoseala intelectualista cu pretentii civice a bantuit spatiul public.
In comentariile lor, analistii de mitinguri (caci avem si de-astia) s-au aratat mahniti de faptul ca manifestantii din 19 mai au fost prea veseli; prea glumeti; prea inconstienti fata de gravitatea eve-nimentelor la care participa; pe care – la o adica – le genereaza. De unde tasti – aceleasi glose fataliste despre maladia romaneasca a bascaliei fara de proiect… Cum asa: sa incinga ei Dansul Pinguinului? Barem sa recite o filipica, toti in cor, dedicata lui Boc… sau lui Basescu? Venind vorba de Boc, ar fi trebuit poate sa… boceasca? Sau, apropo de Basescu, ar fi trebuit sa… hm! (scuzati: meteahna ancestrala a futilitatii)… Nu, n-a fost doar un pretext estetizant al propagandistilor de serviciu, tocmiti sa defaimeze contestarile. La aceasta idee s-au raliat deopotriva oponenti ai regimului si pro-basescieni sinceri. Pentru reimprospatarea memoriei acestor parerologi, de ambe metereze, ar merita reamintit ca poate cel mai popular cantec al Golaniadei din mai-iunie ‘90 a fost preluarea unui cantec de betie: „Noi de-aicea nu plecam, nu plecam acasa/ pana nu ne-om imbata si-om cadea sub masa“ cu versul schimbat „pana nu vom castiga libertatea noastra“… Ar merita recunoscut adevarul istoric, poate stanjenitor unora, dar profund omenesc, cum ca slagarul Revolutiei din ’89, cel putin in faza victorioasa, de dupa 22, a fost Lambada; revarsata din sute de casetofoane de umar. Sa ii trimitem la studiile occidentalilor care au stabilit ca marile cantece ale Revolutiei Franceze aveau aceleasi umile origini popular bahice? Pentru cei mai deschisi dintre ei, ar merita oare observat ca secventa muzicala recurenta din Dansul Pinguinului are particularitatea de a incepe ca „Treceti batalioane romane Carpatii“, pentru a se rezolva, surprinzator, ca o jucausa mazurca? Ar merita amintit ca unul dintre simbolurile muzicale nationale este acel fragment din „Rapsodia romana“ care preia cantecul bucovinean „Am un leu si vreu sa-l beu/ nici acela nu-i al meu“? De unde tasti – aceleasi concluzii, pe placul cui vrea sa le traga, despre destinul nostru de datornici la Fondurile Mondiale ale Istoriei…