Nu cred ca putem schimba sistemul, dar cu siguranta putem sa ne schimbam noi Revolta e substantivul comun al acestor ultime zile. Pe strazile Bucurestiului e revolta, la televizor e revolta, in sufletul oamenilor e revolta. Toti vor sa dea jos ceva, insa fara a veni cu o solutie viabila si un raspuns la intrebarea: pe cine punem in loc?
Sistemul e corupt. Politicienii sunt corupti. Oare nu ne-am dat inca seama de asta? Dar mai ales, oare nu ne-am trezit la realitate, sa vedem ca politica nu se mai face in strada? Revolutia, schimbarea sistemului, politicile in favoarea poporului sunt doar niste cai verzi pe pereti. Nu e nicio revolutie. Singura revolta pe care ar trebui sa o simtim e cea fata de noi insine. Sa fim nemultumiti fiecare de propria viata pe care o ducem si sa cautam sa o schimbam.
Sa ne plangem ca nu am reusit sa dam mai mult de la noi la un examen, la un interviu, la locul de munca. Sa fim revoltati de faptul ca suntem o natie de nesimtiti, care arunca gunoaie pe strada, chistoace pe jos in club, scuipa la colt de strada, asculta manele la maxim cu geamul coborât, chiar daca e iarna, iar exemplele pot continua.
Gabriel, protestatarul din celebra poza care circula pe internet (care se inclina in fata unui jandarm care zâmbeste), “nu a lucrat niciodata pentru ca nu a vrut sa faca parte din sistem (…) si merge la toate intâlnirile Occupy Romania”. Am mai spus si o repet, incet-incet asta devine noua generatie de români.
Eu impotriva lor as protesta. A lenesilor care nu stiu ce inseamna sa lucrezi 12 ore, nu 8, pentru a câstiga un ban in plus, dar mai ales a lenesilor care nu stiu ce inseamna a lucra, desi isi cer anumite drepturi. Bine ca parintii lor au acceptat sistemul si au facut mii de sacrificii pentru ca ei sa devina niste incompetenti. Pe mine natia asta ma revolta, asa cum e ea.
Eu impotriva nesimtitilor, ipocritilor, indiferentilor si a cocalarilor as protesta.
www.raduneag.com