Nimic nu uneste oamenii mai mult ca rasul.
Daca un om rade din tot sufletul, inseamna ca e un om bun. Legatura dintre cele doua citate e atat de simpla incat mi se pare incredibil cum am descoperit-o abia acum. Ce poate fi mai placut decat a sta o noapte intreaga alaturi de prieteni, la o masa, cu gura pana la urechi? Ori sa petreci cateva momente cu familia in timp ce te prapadesti de ras amintindu-va de nazbatiile pe care le faceai cand erai mic. Sau prostindu-te alaturi de persoana draga, efectul fiind acel ras colorat, de copil.
Desi apartin unor autori diferiti, cele doua fraze de mai sus se completeaza reciproc. Iar aceasta legatura nu e nationalitatea pe care o aveau cei doi mari scriitori (rusa) si nici felul surprinzator de asemanator in care ei priveau viata. Ii citisem pe Tolstoi, respectiv Dostoievski, de nenumarate ori pana acum, la fel cum mai vazusem si cele doua sclipiri de mai sus, care le apartin, insa abia recent mi-am dat seama cum si cat sta rasul la baza relatiilor interumane.
Legatura din cele doua citate e, din punctul meu de vedere, spontaneitatea autorilor de a crea asemenea fraze. Naturale, deloc gandite sau puse la cale. Ambii au avut gandiri de geniu, iar operele lor sunt recunoscute in intreaga lume datorita acestui fel de a vedea lucrurile. La fel, pentru a uni oameni, rasul trebuie sa fie real si spontan. O sumedenie de lucruri pot fi falsificate, poate din simplul motiv ca sunt lucruri si nu trairi. Dar, precum emotiile, amintirile si lacrimile reale, rasul nu poate fi simulat fara a iesi in evidenta acest fapt. Rasul ne face oameni unii in fata celorlalti. Sa nu va fie teama sa radeti si sa zambiti. Din tot sufletul.
www.raduneag.com