S-a dus si 2010, fiecare fulg ne-aminteste asta de sus pana jos. Intr-o viata de fulg avem timp berechet sa ne facem un nou bilant, o noua promisiune. Asa ca a venit vremea sa cadem din nou pe ganduri. Unii, mai romantici, isi vad propria cadere in caderea fulgilor. Altii vad doar un prilej de a face oameni de zapada. Poate ca si unii si altii au dreptate.
Poate ca iarna vine numai ca sa ne-aduca aminte ca vremea trece, dar ca avem inca timp sa construim ceva nou, ceva frumos, ceva de la zero. A fost un an bun sau nu, conteaza mai putin. Oricum timpul de rostogoleste inainte, ca un bulgare de zapada coborand din munte si care se opreste numai cand a devenit prea mare, prea mult. De aceea nu-ncetam niciodata sa facem planuri, sa ne promitem ca vom renunta la tot ce ne face rau si sa ne gasim noi teluri care sa ne umple retinele de lumina.
Gandul si fapta nu mai sunt insa legate azi ca odinioara, cand omenirea stia ca si păcatul si facerea de bine puteau prinde viata atat facandu-le, cand si gandindu-le pur si simplu. Gandul si fapta erau egale candva, in vremuri cand Biblia nu era numai o carte neagra-ntr-o firida. Lucrurile s-au complicat, de la gand la fapta e acum o cale lunga.
Gandul inca e un proces simplu, dar scanteia lui e prea mica sa ne mai aprinda azi focurile. Azi ne-aprindem mai greu pentru ca niciun om nu mai e intr-un singur loc, ci fiecare suntem imprastiati intr-o lume plina de oportunitati-capcana.
Gandul nu mai prinde azi forma instantaneu, dar inca putem folosi ninsorile si sarbatorile sa ne strangem pe noi Insine laolalta. Si-atunci ne vom putea aprinde intr-o singura clipa, cu scanteia unui singur gand.
www.laptopisetul.ro