Una dintre salupele din coloana care transporta invitatii la Festivalul de Film Anonimul din delta ramasese imobilizata pe Dunare, undeva la jumatatea drumului de la Murighiol. Am oprit si noi, din spirit de solidaritate cu naufragiatii, pana avea sa vina o alta ambarcatiune de rezerva. Chiar daca ne aflam in pustietate, printre stuf si pelicani, telefoanele mobile functionau, culmea si la transfer de date. Astfel incat marinarii s-au anuntat intre ei si au rezolvat rapid lucrurile, rapindu-ne minimul de aventura de a pluti nitel in deriva. Iar eu, ce puteam sa fac? Ce altceva decat sa povestesc pe Twitter intamplarea, in leganarea blanda a barcii, ca mesaj sadic catre prietenii ramasi la munca in draga noastra capitala.
Zonele de pe harta neacoperite de posibilitati de comunicare electronica au ramas se pare extrem de putine. M-am dus la Festivalul Anonimul invitat in calitate de blogger, alaturi de alti vreo cinci posesori de jurnal personal pe net. E un trend de a completa echipele mass-media traditionale cu bloggeri si a comunica astfel un eveniment si in alte comunitati desprinse de obiceiurile de consum informational ale majoritatii. Dar pentru ca un blogger sa-si faca treaba ii trebuie neaparat internet. Chiar daca Sfantul Gheorghe e o zona cvasi-virgina, cu 35 de kilometri de tarm neatins de jeep-uri sau fite si cu smarcuri in care pasc cai salbatici, Internetul wireless zburda, iar in camping exista o zona de Wi-Fi gratuit, oferit ca bonus la cazare. (Asta mi-a adus aminte de un promo simpatic la un hostel studentesc din Barcelona care suna cam asa: „Internet plus Bed, 14 euros“).
Aseara am vazut un individ, cu figura de executiv emanciat de criza, care se indrepta alene spre plaja leganand un laptop. Vorba unui amic: „Bai, sper sa nu ajung si eu asa, macar cand sunt in vacanta sa nu mai butonez!“. Altfel, Festivalului Anonimul a fost transmis live pe un site multimedia, spre mangaierea celor care nu au putut ajunge in delta. Nadajduiesc totusi ca lumile acestea virtuale ale transmisiunilor in direct sa nu inlocuiasca esential evenimentele reale. Tehnologia este fascinanta, dar nimic nu poate atinge placerea de a vedea cel mai nou film al lui Almodovar sub cerul liber, in cvasi-salbaticie.
PS: Da, si acest articol e scris si trimis din delta. Si mai radeam de executivul ala amarat care mergea cu laptopul pe plaja…
Internetul a ajuns accesibil si pentru caii salbatici