De Citit : Editoriale

Povestea ultimului singuratic

| 04 august

Odata cu ultimul singuratic ar trebui sa se termine si singuratatea.

Sile a ajuns flacau tomnatec pe nestiute. Mai intai i-a cazut parul din crestet, apoi, in jurul ochilor a aparut celebra laba a gastei, apoi toata fata i-a aratat ca o aratura de toamna, iar hainele au inceput sa se lase pe tanjeala. Aniversarea celor 55 de ani l-a prins singur cuc. S-a descaltat, a intrat in casa, si-a agatat fulgarinul in cuier, apoi palaria si-a proptit-o exact in varf. Gesturile astea i-au devenit a doua natura, iar Sile stie ca, de i le-ar lua cineva, ar muri in clipa urmatoare. Impotriva singuratatii lui s-au purtat razboaie grele. Parintii ii aduceau saptamana de saptamana cate-o nazgamba cu poalele gata suflecate. Apoi, matusile au purtat o corespondenta acerba pe tot cuprinsul patriei. Popa, altminteri om intreg, aproape isi pierduse credinta incercand sa-l capatuiasca. In celalalt regim, secretarul de partid de la CAP, apoi primarul, seful de post…

Nu a mai ramas decat invatatorul, vaduv neconsolat. Sile priveste in jur. Nicio cuta, niciun fir de praf, o ordine de s-o masori cu rigla. De ce s-ar fi legat la cap? Ridica mileul scrobit de pe televizor, apoi coboara in pivnita sa-si aduca trascaul. Bea cumpatat, mai ales la „Dansez pentru tine“. Si, discret, sa nu-l vada nimeni, lacrimeaza pentru nefericirile umanitatii. Cand se intoarce, mai, mai sa-i scape clondirul. Pe masa, slaninuta cu ceapa, sarmale aburinde, mamaliga de aur, placinte poale-n brau. Sile isi bate palmele si se induioseaza mai tare. E zana! A venit, draga de ea! Intr-adevar, din bucatarie se aude glasciorul cristalin. „Ce-ti mai doreste inima, iubitule?“ N-apuca sa deschida gura, ca pose­soarea vocii apare in splendida-i nuditate! Ciudat! La spate are un pompon rosu, exact ca-n revista ascunsa in camera de oaspeti!