Desi nu-mi amintesc cu precizie, la un moment dat, in cursul vietii mele, sigur am mancat peste cu branza. Fie ca e vorba de niste spaghete cu ton peste care am am turnat parmezan, fie ca e vorba de un solz de stiuca scapat intr-o felie de cas, combinatia intre laptic si miros de balta continua sa ma fascineze si sa ma dezguste in acelasi timp. Momentan, chiar daca un prieten mi-a recomandat de curand somon cu mozarella, nu ma simt catusi de putin tentat. In schimb, am tot stat sa ma gandesc daca pestele se poate lipi de branza intr-un fel care sa fie, cat de cat, inghitibil. Hamsie cu mascarpone nu merge, ca hamsia e mica, unsuroasa si imputita si n-are cum sa permita finetii albe cu nume italienesc sa gadile fundul limbii. Macroul marinat cu chevre suna tentant pe moment insa pe termen lung ar fi descalificat din orice meniu
O solutie cat se poate de economica ar fi branza de vaci frecata bine peste care sa cerni doua canute pline de midii proapete. Midia din branza ar fi o surpriza, asta e clar, da’ nu sunt sigur ca una placuta. Gouda si caracatita nu merita nici macar sa fie in aceeasi propozitie asa ca o sa o inchid. Oblete umplut cu sunca si cascaval pare inventia unui restaurant subacvatic, iar camembert cu icre de stiuca e o chestie pe care nu vreti sa v-o imaginati daca ati baut prea mult. Au mai ramas doar stridii cu branza topita, cheese-cake cu raci si sardine cu feta, dar nu le vreau nici pe-astea.
E clar. Oricat m-as perpeli, singura chestie pe care as gati-o dintre toate inventiile astea ar fi fost un platouas constituit din trei gramajoare: una de fish-fingers si alta de cascaval pane, despartite de o portie de cartofiori, impaciutorii gusturilor.