Se spune ca familia ne-o da Dumnezeu. Buna, rea, cu calitati si defecte, este unica, e a noastra si va fi langa noi indiferent de imprejurari. In unele cazuri mai mult decat in altele, e drept, insa nu acesta e subiectul textului de fata. Ceea ce ne putem alege in viata sunt prietenii, iar asta o stiti si voi prea bine. Din diverse motive, facem alegeri care sa ni se asemene, care sa fie apropiate de noi ca si caracter sau care sa aiba acel “ceva” care noua ne lipseste si astfel, sa ne completeze.
Sta in firea noastra sa fim sociabili, sa cunoastem oameni si sa fim apropiati de unii dintre ei. Legam prietenii inca din copilarie, apoi la scoala, in liceu si mai tarziu in facultate. Unele rezista, altele nu. Inseamna ca nu au fost suficient de stranse. Sau nu ne-am straduit noi suficient. Sunt prietenii care trec peste limitele date de distanta si timp. Peste chestia aia cu “ochii care nu se vad se uita”. E de ajuns un telefon din cand in cand si e ca si cum nimic nu s-a intamplat, iar distanta isi pierde din kilometri si timpul se reia de unde a ramas in conversatia trecuta. Acesti prieteni sunt insa putini la numar si de obicei sunt prietenii din copilarie.
In afara de acestia, mai sunt si prietenii pe care ni-i facem inevitabil la job. Si nu vorbesc aici de acei clienti sau colaboratori cu care ne intelegem bine. Vorbesc de oamenii cu care petrecem cel putin 8 ore pe zi, uneori mai mult decat cu familia. Oamenii cu care depasim acea bariera de colegialitate. Prietenii cu care tinem legatura si dupa ce plecam din firma, cu care povestim lucruri personale ce nu au legatura cu munca si carora le facem cadouri nu pentru ca trebuie, ci pentru ca ne dorim. Pe care ii ajutam nu pentru ca au nevoie, ci pentru ca ne simtim mai bine daca ei sunt mai linistiti. Sigur sunt cateva persoane la care va ganditi acum, asa-i?
Ca vorbeam de familie la inceput, pe ea o iubim de la sine. Din clipa in care ne nastem. Insa in cazul prietenilor, alegerea ne apartine in totalitate. Alegem oamenii dragi cu sufletul si il daruim. Ne sunt daruite in schimb incredere si sprijin. Si invers.
Cred ca cea mai mare abilitate pe care o avem toti este sa ne facem prieteni. Pe cine? Depinde doar de noi.