De Citit : Editoriale

Pe cele mai inalte culmi

| 18 octombrie

Foamea isi are protocolul ei.

Pentru ca-i chioraie matele, pamantul se invarte mai repede. Pare sa se dea de-a berbeleacul, stavilindu-i inaintarea. Isi continua drumul, tinandu-se de bratul scheletic al macaralei. Mai are putin si ajunge in capat. Putin, poate, pentru altii, da’ lui, cand se uita in jos, i se face rau, iar timpul se intinde, gumos ca foamea. Incet, tremurand tot mai tare si inclestandu-se de fierul neprietenos, ajunge la destinatie. Sub el nu mai e decat abisul. Abisul, adica strada, constructia abandonata, chioscurile, masinile si trecatorii indiferenti. Sa-si traga sufletul pana o sa-l bage careva in seama.
Victorita, de la paine, iesita sa traga o tigara, trage un racnet. Imediat iese si Puica, de la mini-market. Oamenii se opresc. Uite, uite-l, acolo sus! Cine? Baa, chemati salvarea si pompierii.
Lumea se strange gramada si il arata cu degetul. „Ai innebunit? Ce cauti acolo? Da-te jos!“ „Ai innebunit tu! Cum sa se dea jos? Stai, ba acolo, tu-ti pasca ma-tii, ca te faci terci!“ Grupul se agita. Nici urma de salvare sau pompieri.
— Vreau sa mor! – coboara din cer un glas slab si limpede. Mi-e foame. N-am mancat de doua zile!
Ar vrea sa faca gestul ca-l taie la lingurica, dar macaraua vibreaza in vant si se inclesteaza de ea mai abitir. Grupul se desface si se raspandeste prin tonete. Fiecare vine cu cate ceva: o paine, o conserva, un salam, o ciocolata, un covrig, o cutie de paste, un mustar si un pliculet de Knorr. Toate mainile se ridica-n aer. „Pentru asta vrei sa mori? Uite, mancare sa crapi in tine!“ Pauza lunga, lunga… „Acuma ce mai e? |i-ai inghitit limba?“
Ar vrea sa le raspunda, ar vrea sa coboare, dar nu mai are curaj. Stalpul macaralei e departe, la capatul lumii. A stat asa, pana seara, inclestat, pana l-au dat jos pompierii. Dar lumea se saturase de asteptare si a ramas flamand.