O viziune gresita
Bulevardul Aviatorilor avea tot ce-i trebuia unui monument istoric de referinta in peisajul urban al Bucurestiului: o pozitionare unica in oras, un profil de strada special, un ansamblu statuar reprezentativ. Pavajul de piatra cubica speciala, de mici dimensiuni, inchis la culoare, era flancat de borduri grele de granit. Frontul de case retras de la strada beneficia de protectia aliniamentului de pomi cu coroane impunatoare. Viteza masinilor nu putea fi prea mare din cauza pietrei cubice, iar cele doua bretele ce deserveau frontul de case aveau un farmec aparte. Una peste alta, iti facea placere sa te plimbi sau sa faci jogging pe-acolo, daca n-aveai norocul sa ai o casa "la sosea".
Ei bine, in ultimii cativa ani am urmarit spectacolul fascinant cu titlul "cum se poate strica totul din aproape in aproape".
Intai s-a asfaltat; ni s-a explicat ca piatra cubica nu se poate repara. Odata cu asfaltul au fost inlocuite si bordurile de 100 de ani. Se circula acum mai repede si mai bine. Ca urmare, cum era de asteptat, traficul a crescut, coada la stop s-a extins instantaneu. Ca intotdeauna, o greseala o genereaza in lant pe a doua. Cum rezolvam acum problema de trafic? Raspuns: pasaj. Iar rampa de intrare poate fi facuta doar de pe breteaua din fata frontului de case.
Ce grozav va fi pentru vila de la sosea sa-i treaca trenul prin fata! Ne-am ales cu inca o traversare in bataie de joc pentru proprietati, istorie si mai ales oameni.
Am aruncat la gunoi un spatiu iconic al Bucurestiului pentru un pasaj rutier banal si sansa uui trafic mai aglomerat ca inainte. O alta risipa de bani si o viziune urbana depasita si paguboasa pentru oras. Pacat.