“Tara arde si ei fac documentare”
Cu umorul sau negru si usor autoironic, festivalul de film documentar dedicat drepturilor omului a umplut Bucurestiul pentru a 7-a oara. Afisul militar-ofensiv ne-a anuntat cu o camera-mitraliera cele cateva destinatii din capitala in care aveau loc incaierari cu filme. Cu filme si nu numai, pentru ca au fost multe alte evenimente care au insotit proiectiile: “Marele circuit turistic al spagii” organizat de Eugen Istodor, Tipografic Majuscul – piesa Gianinei Carbunariu, expozitia “Rezist-Exist” a lui Dan Perjovschi. Au fost proiectate 50 de filme documentare alese, in acest an, pentru a ilustra patru categorii: activistii – care au fost eroii acestui an; filme care povestesc despre coruptie, documentare care investigheaza patologia mass-media “mai exista etica in mass-media?” si, o surprinzatoare concesiune facuta lirismului – “Si dragostea este un drept al omului”. Citez din prezentarea pe care a facut-o directorul festivalului, regizorul Alexandru Solomon: “Filmele din programul One World Romania 7 bat in pet-uri, isi scriu pe pereti disperarea si dizolva ipocrizia si murdaria care ne inconjoara”. La editia din acest an – in care se implinesc 25 de ani de la despartirea de – ma rog – comunism, festivalul a fost dedicat lui Václav Havel. Asta pentru ca in urma cu 16 ani – scrie hiperactivul director al Centrului Ceh, Rene Kubasek – festivalul a inceput la Praga, in spiritul si la initiativa lui Havel, care l-a si patronat pentru cinci ani.
La filmul lui Matei Budes, Toamna Romaneasca, au batut inimile noastre ca pet-urile.
*organizat de Asociatia One World Romania si Centrul Ceh Bucuresti