… din ce in ce mai falsi
Avem din ce in ce mai putin timp: pentru noi, pentru cei din jurul nostru, pentru liniste. Avem din ce in ce mai putine moduri de a ne deconecta si de a ne diferentia in paleta aceasta de culori a lumii. In schimb, avem din ce in ce mai multe unelte pentru a ne expune vietile, pentru a ne afisa ceea ce dorim noi sa afisam, pentru a crea umbre si masti, pentru a ne indeparta de sine.
O lume construita pentru a ne hrani egourile insa nu in sensul Freudian ci in sensul in care omul modern alege sa poarte o lupta cu lumea intr-o inconstienta completa fata de propria natura. Astazi gandim in termeni de rationalitate si timp, programand de la viitor pana la cele mai mici detalii, cand de fapt poate ar trebui sa ne gandim la sine si la prezent.
Nu ca ar fi gresit sau ca doar o asemenea gandire ar fi putut sa aduca societatea in punctul in care ne aflam astazi. Insa ne-am creat prea multe unelte pentru a ne hrani imaginea personala: masini care sa spuna ceva despre noi, haine care sa ateste apartenenta la o anumita patura sociala, evenimente in care sa ne povestim unii altora cat suntem de grozavi, posturi pe Facebook care sa ne aduca laudele de care avem nevoie si tot felul de confirmari sociale.
Egourile noastre traiesc intr-o lume perfecta, in sensul in care au tot ce le trebuie pentru a ne tine departe de propriile ganduri, de propriile simtaminte, de vise, de inocenta, de bucuriile simple si de starea aceea de „flow” despre care vorbea Mihaly Csikszentmihalyi.
Ne hranesc cu lucruri lipsite de sens si fara valoare intrinseca, ce-ar fi daca ne-am indrepta privirea catre altceva?
www.alexandracraciun.ro