De Citit : Editoriale

O carte in care sunt personaj

| 13 mai

Plimbarile fac bine la scris.

Mircea Cartarescu, Frumoasele straine, Editura Humanitas. Cartea contine trei texte (povestiri). Sunt scrise lejer, fara pretentii de mare literatura si tocmai din cauza asta produc placere la lectura. E ca si cum ai bea vara, pe canicula, un sprit slab si foarte rece. In plus, autorul are destul umor si nu se sfieste sa faca misto (din cand in cand) de el insusi. Dar s-o luam pe rand. Primul text se cheama Antrax si in el este vorba despre o scrisoare pe care Mircea a primit-o de la un necunoscut din Danemarca. Pe plic era scris, in afara de nume si adresa, urmatoarea propozitie interogativa: „Why don’t you sneeze?“ Cum Mircea nu avea niciun chef sa stranute, in cap i s-a strecurat o banuiala cumplita: cineva, un nebun din Danemarca, fiindca in tara asta e ceva putred intotdeauna, i-a trimis o scrisoare cu antrax pentru a-l ucide. Autorul, adica Mircea Cartarescu, nu s-a lasat pacalit atat de usor si s-a dus cu scrisoarea la politia romana. Numai ca politia noastra nu e FBI si, nefiind asa, a tratat lucrurile destul de neserios. De aici o mica si savuroasa criza de paranoia. Noroc ca pana la urma totul se sfarseste cu bine.
Al doilea text, cel mai lung si care da si titlul cartii, se ocupa de aventurile pe care autorul le-a avut in Franta in perioada 14-26 noiembrie 2005, cand doisprezece scriitori romani au fost invitati de autoritatile franceze sa-si arate talentele pe plaiurile hexagonului. Programul francezilor se cheama Les Belles Étrangères si are ca scop sa le prezinte celor care n-au ce face scriitori din tari uitate de Dumnezeu pe acest pamant.
Am fost si eu la respectivul program, asa ca am ajuns personaj in cartea lui Cartarescu, ceea ce nu-i tocmai de lepadat. Na, ca mi-am epuizat numarul de semne la care am dreptul si n-am apucat sa va zic mare lucru despre aceasta carte savuroasa, asa ca mai bine cititi-o singuri.