Un singur lucru e asemanator intre oameni: toti sunt diferiti.
Pasim mereu pe pietre de pavaj separate, dar care alcatuiesc acelasi trotuar. Niciun pas, insa, care se sprijina pe-o dala diferita nu seamana cu altul, unul precedent. Oamenii nu sunt rai si buni. Oamenii sunt diferiti. Sunt ca urmele de pe dalele de beton.
In ceea ce ma priveste, nu suport mincinosii, cei care imi spun lucruri pe care nici ei nu le cred, insa simt ca trebuie sa o faca. Nu-i pot vedea pe cei aroganti, acei increzuti cu zambet fals. Nu vreau sa-i ascult pe cei care se dau importanti, niste dobitoci incoronati.
Nehotaratii sunt cei mai complicati: acum vreau, mai tarziu nu vreau, ieri am facut, maine nu mai fac. Acei jucatori care, orice ar fi, stiu ca trebuie sa fii mereu aproape, dar sa taci, sa sezi, sa te ascunzi. Cu toate acestea, prefacutii sunt cei mai interesanti. Nu-mi plac nesimtitii, ignorantii sau acele persoane avide dupa atentie, dar care nu stiu sa ofere sau sa arate nimic, pentru ca nu le pasa. Persoanele reci, cei carora oricate le-ai explica, vor privi in sus si vor fluiera.
Dar ador persoanele care apreciaza un gest, iti spun ca esti interesant pentru ca ei chiar cred asta, te fac sa zambesti ori sa simti anumite lucruri instant. Acele persoane care radiaza de sinceritate, directe si incapatanate, dar intr-un sens bun. Care nu te lasa sa fii superficial, mincinos, arogant, prefacut, nehotarat, cu zambet fals. Indiferent de categoria sau tipul de persoane care suntem, noi, oamenii, lasam urme. Care, uneori, se spala la prima ploaie in timp ce sfaraie pe pavaj si-apoi dispar.
Din fericire, unele raman imprimate in asfalt. Depinde de oameni si de felul in care ei pasesc.
www.raduneag.com