Candva ceva.
— Fii atent, puiule! Acu’ vin cu vesti proaspete. Sa nu cumva sa te misti de aici! Dintr-o clipa intr-alta isi da duhul. Sa tii lumina in stand by, pune pauza – am zis pauza! – la inregistrare, fii atent, sa nu ratam momentul. Ii vezi pe amarastenii de dincolo?
Televiziunea lu’ peste! Nu stiu nimic, n-au nicio sursa inauntru si, cu toate astea, tin steagul sus. De trei zile se invart ca corbii, aduc apa minerala, ceaiuri, paturi – ce mai, e ca la Reanimare aici sa la ei – da’ iti spun eu, habar n-au pe ce lume sunt!
Iti repet. Trebe s-o prindem primii, dam lovitura. Uita-te la fereasta a treia de la stanga. Cand sora o sa lase jaluzelele, pe cai! Hai, ca nu mai e mult. Ai sa dormi de-o sa iasa untul, branza si foamea din tine. Gagiu’ mai sta intr-un fir de par. Nici nu e el. Aparatele.
Da’ acum nu e rost de soileala. E cuplat, da’ e mort ca o ciubota. De noi depinde cine-l ingroapa primu’. Nu degeaba mi-a zis nevasta-mea: „Da, Doamne, sa moara luni, sa ne mearga bine toata saptamana!“ Pariez ca, la zece fara douazeci, blestematele alea de jaluzele or sa se lase.
— Mai, nea, da’ daca nu crapa? Io am copil mic, o sa creasca si-o sa uite de mine! Asta poate dura pana luni!
— Cu atat mai bine! Daca tine, e bine, ca creste tensiunea, daca nu, avem subiect in prime time. Numai tu sa nu adormi. Na, c-au mai venit niste nehaliti! Baa, asa se vine la spital? Cu palma-n c…? Pai noi stam pe baricade de trei zile! Bre, nea Cutare, te pomenesti c-o sa-mi ceri si numarul surorii sefe! Cheia de la casa cu bani n-o vrei? Hai, la munca, nu la-ntins mana! (in soapta) Bebe, baga carbuni! Ai vazut cerceveaua? Traiti-ar moartea, gagimane! Inaiiinteee!