O incursiune in lumea mea simpla, modesta si frumoasa Noi, oamenii, avem tendinta de a complica mereu lucrurile. Tragem cortina de fiecare data peste momente, clipe, trairi care ar trebui lasate sa se nasca si sa traiasca natural, de la sine. Visam de fiecare data la “altceva”, iar cand avem parte de acel ceva, parca nu mai suntem atat de siguri, moment in care lucrurile se complica. Nu de la sine, ci din cauza noastra. Eu nu complic lucruri si nu-mi plac lucrurile complicate.
E pentru prima data cand fac legatura cu faptul ca in liceu mi-am ales profilul mate-info. Desi nu mi-a placut deloc si am fugit catre un profil uman la facultate, dupa acei patru ani cred ca am invatat, totusi, ceva important: ca esenta matematicii e de a face lucrurile complicate simple.
O plimbare de seara, printr-o gradina, degustand un vin alb, ascultatul unei piese dimineata, in parc, pe o banca, o mangaiere, o privire, un grup de prieteni, dorul de o fata, statul intins intr-o piata din Toscana noaptea, band bere in miez de noapte, un lucru spus sincer, mai multe lucruri, un zambet, bucuria de copil indusa pe care ti-o ofera o inghetata si, oare, cate si mai cate.
Unii ar spune ca lumea mea e prea roz, altii au spus deja ca traiesc intr-un glob de cristal, insa toti acestia pierd din vedere un lucru esential: eu am o lume a mea, pe care o impart cu cine vreau, ei insa sunt cei care impart o lume supeficiala, gri si frustranta cu alte milioane de persoane asemanatoare. Iar cei care au calcat deja in lumea mea stiu, sau mi-ar placea sa stie ca nu au fost obligati, ci invitati sa o faca. Lumea mea e simpla, iar lumea cealalta, in general, e complicata.
Dar in final numai lucrurile simple nu dezamagesc niciodata.
www.raduneag.com