„Iti daruiesc o stea de mare, un crab si un delfin!
Adu-i în spinare pana la nisipuri.
Ma voi preface orb si am sa vin
cu bratul intins, sa-ti mangai chipul.” Nichita Stanescu
Am fost la mare. In Romania. Mai exact in Mamaia. Nu am avut parte de mizerie, de miros de shaorma, de galagie si manele, de cocalari si pitipoance care-si fac poze in cele mai ciudate pozitii, de mirosul de alge si o mare in care nu doar pestii fac pipi (metaforic vorbind). Am avut unde sa-mi pun cearsaful si pescarusii au fost simpatici si nu agitati. Diferenta intre ceea ce ati vazut voi si ceea ce am vazut eu pe litoralul romanesc sta intr-o singura alegere: perioada in care am ales sejurul. A fost prima data cand am ales sa merg la mare in septembrie, dar va spun cu siguranta ca nu va fi ultima oara.
Pentru o fire linistita si boema, e locul perfect: liniste, briza marii, sunetele valurilor si mii de nuante de albastru. Am reusit sa citesc, sa ma odihnesc si sa scap de toate mizeriile care ma enervau pana acum la mare. Angajatii hotelului erau binevoitori si amabili, fara graba si nesimtirea pe care o simtisem ultima data. Ce e drept, nu prea se poate face plaja si e nevoie de o esarfa, ceea ce pentru mine a fost punctul forte.
Toate acestea m-au facut sa constientizez faptul ca problema cea mai mare a turismului romanesc nu e infrastructura sau lipsa dotarilor, ci oamenii. Ei ne ofera serviciile de proasta calitate, ei ne murdaresc plaja si tot ei ne alunga linistea. Poate ca noua campanie de promovare a Romaniei ar fi trebuit sa fie gandita (cel putin in primii ani) catre cetateni si abia apoi sa-i invitam pe straini la noi.
Dar, cine sunt eu ca sa-i judec?
Un om viu, catre alti oameni vii, Alexandra
www.alexandracraciun.ro