sssssssss!
Cand tu prinzi o sambata in care poti sa dormi macar pana pe la 9 dimineata, boul care sta deasupra muta mobila si tranteste ca un capcaun in calduri, de la ora 7 fix. Nu muta scaunele ca un om normal, ridicandu-le, ci taraindu-le. Pentru ca gibonul are ureche muzicala si crapa de placere cand aude cum suna picioarele de metal ale scaunelor, pe minunata gresie pe care si-a pus-o, „ca-n Neckermann“, in toata casa. Si isi insoteste avantul gospodaresc cu muzica data la maxim, sa stie tot blocul ca el s-a sculat bine dispus si are chef de treaba. E cult. Ii place George Michael. Radical mai bine decat Adi de la Valcea. Partea cu adevarat minunata e ca asculta aceeasi piesa, de trei sute de ori. Inveti fiecare cuvintel, fiecare pauza semantica, fiecare inflexiune roz a glasului de care dispune amicul George. Cand tu esti intr-unul dintre le-gendarele hoteluri de prin tara asta, si prinzi un somn dulce, dimineata, la 7, incep sa urle, ca pe deal, doamnele cu curatenia.
Una e la un capat al etajului, iar colega la celalalt. Stii tot ce-au gatit, stii daca Vasile si Gigi s-au achitat onorabil de obligatiile intime, si ce-a zis domnu’ Dan, aseara, la OTV. Dar inainte de doamne, s-au trezit compatriotii din hotel. Televizoarele urla. Radiourile urla. Cetatenii urla. Iar cand pleaca la micul dejun, sa fie primii, la 7, cum ziceam, vin doamnele. Iar daca e duminica si doamnele sunt libere, si compatriotii, printr-o minune, dorm, de afara, de langa hotel, de la biserica proaspat construita si acoperita cu ancestrala tabla, se aude, ca si cum ar fi langa tine, dom’ Parinte. Din difuzoare generoase, slujba se revarsa, ca lumina de toamna, peste oras, chemand la liturghie poporul nostru bland si credincios. Si doar daca stii romaneste, auzind cuvintele, te prinzi ca nu esti la Damasc, la Teheran, sau la Kabul. Doamne ajuta! Hai Romania!