fiecare mazare in pastaia ei piere
Vorbesc foarte prost orice limba straina. De doua ori am inceput cursuri de spaniola. De fiecare data, am renuntat dupa doua lectii. In perioada mea filogermana, m-am inscris la Institutul Schiller, convins ca voi fi un elev silitor. Dupa o lectie, din motive independente de mine, am fost silit sa le abandonez. Am detestat intotdeauna franceza.
Ca sa-mi infrang complexele care au dus la acest sentiment, am inceput sa iau meditatii. Am gasit o profesoara simpatica. Prima sedinta a decurswonderful, inainte de a doua m-a anuntat ca pleaca din tara. N-am mai fost in stare sa-mi gasesc pe altcineva si am lasat balta franceza pana la inceputul acestui an cand am fost pretty close de a ma apuca din nou. Engleza am invatat incercand sa traduc versuri Metallica, Megadeth, Slayer si Testament, ca sa inteleg ce urla pletosii aia. Nu e greu de imaginat cate cuvinte care descriu stari de anxietate, fobii, masacre, personaje si situatii apocaliptice mi s-au infipt pentru totdeauna in vocabular. Engleza mea e funny, dupa cum se exprima in mod dragut prietenii, dar imi fac treaba cu ea. Strainii sunt prea politicosi ca sa-ti atraga atentia cand gresesti. In scoala generala eram bun la rusa. So good, incat corespondam regulat cu o rusoaica din orasul Perm. A fost singura limba in afara de romana careia i-am stiut timpurile si conjugarile verbelor. In clasa a VIII-a am primit un teanc de casete de la un cunoscut radioamator local. Cu ajutorul lor as fi putut sa invat limbajul morse, foarte util in cazul unui naufragiu. Cu siguranta, as fi avut ce sa-mi spun cu R2D2 din Star Wars, dar am capotat rapid printre linii si puncte. Urmatoarea limba pe care nu am stiut-o a fost italiana. Dupa opt zile in Perugia am simtit ca, da, chiar si eu as putea invata o limba straina. Intors in tara, mi s-a parut din nou, useless, sa-mi bat capul cu asta. La urma urmei, ma descurc oriunde excelent cu romgleza mea.