Te iubesc
Mai tineti minte vorba „la ceas, la Universitate?” Daca o mai tineti minte, inseamna ca avem de-a face cu un brand urban. Micul Paris, la care trudesc edilii nostri de 20 de ani, a adus multe si nepretuite brand-uri noi, ce vor face trecerea lor, a edililor, memorabila pe aceste meleaguri si-n aceste timpuri vremelnice. Ce-i drept, un brand urban este foarte important in orasul modern, pentru ca el este un instrument de orientare si functionare a orasului. Mai mult, spre surprinderea unora, este si un instrument de dezvoltare. Cum ar veni, produce bani. Cum adica ceasul de la Universitate produce bani? Pai ceasul, nu, dar reperul urban pe care il reprezinta, da. Dar dezvoltare urbana nu inseamna numai bani. Perioada comunista a incercat sa-si impuna propriile repere urbane ca instrumente de popaganda, vezi statiile de metrou, noile cartiere si multe alte monumente si „mumii“ comemorative prin oras. Unele dintre ele au fost preluate istoric, pentru ca era prea greu sa fie sterse cu buretele din constiinta orasului, iar altele erau atat de nevinovate si infantile, incat au supravietuit.
Dupa revolutie, reflexele noii clase politice au ramas aceleasi, de unde si valorile si instrumentele cu care opereaza. Monumentele ultimilor 20 de ani, cu foarte mici exceptii, sunt urate, pompoase si de cele mai multe ori inutile. |eapa revolutiei probabil ca este, de departe, quintesenta gradului de cultura urbana la care a ajuns Bucurestiul in al doilea deceniu de libertate. Ei bine, avem de curand un colt al dragostei in Piata Universitatii, ceva sensibil si placut privirii. Behold: o chitara (vioara?) sparta, romantica, uriasa, flancata simetric de o pereche de arce, simbol al dragostei eterne, din care susura incet (atunci cand merge pompa) apa vie, simbol al fertilitatii si al armoniei. ntr-un colt, pe o bancuta lucioasa, din lemn exotic, doi tineri indragostiti isi soptesc vorbe dulci, intrebandu-se ce vraja minunata i-o fi adus acolo, impreuna… Edilii raspund: brandul nostru urban, bata-l vina!