Sechele de urbanitate
Este greu de inteles de ce doi oameni dintre cei care se bucura, probabil, de cea mai mare credibilitate publica accepta sa devina reprezentantii prostului gust si al ciocoismului urban de tip Baneasa. Zidul din jurul Mitropoliei si, mai nou, cel din dreptul Bancii Nationale transmit un mesaj mult mai puternic decat aparitiile publice, pline de har, ale celor doi. „Nu era treaba lor sa se preocupe de aceste nimicuri, acum cand tara sta pe umerii lor!“ vom primi repede raspunsul oficial. A decis domnu’ vice cu administrativu’, venit probabil de la tara. Nu e vina lui ca, sfatuindu-se cu alt consatean ajuns colonel la protectie si paza, au pus in aplicare solutia pe care au invatat-o la ei in batatura. Exista o MARE diferenta: aceste doua institutii sunt ale poporului. Va suna cunoscuta sintagma asta, nu? dar chiar asa sunt. Iar cele doua personaje sunt respectate si datorita institutiilor pe care le reprezinta.
Acum sute de ani, manastirile si palatele isi faceau ziduri contra cotropitorilor. Pentru ca acolo erau „luminatii“, care-i conduceau pe ceilalti si ii invatau ce e bine si ce e rau. Medieval, nu? ca si zidurile. Dupa 20 de ani, avem o clasa politica ce n-a inteles inca de ce este importanta daramarea zidului din jurul Casei Poporului si ce inseamna acest zid din punct de vedere al evolutiei democratice. Constructia celor doua ziduri (din servilismul unora, din prostie sau din prost gust) transmite un singur mesaj: izolarea fata de cetateni si de oras. Iar Capul institutiei ar trebui sa fie direct preocupat de mesajele emise de aceasta. Pentru reciprocitate, ar trebui ca si orasul sa faca un gest, continuu si vizibil.
Va invit sa va „exprimati“, direct pe aceste ziduri, consideratia pentru aparitia lor acolo. Sa fie primit!