De Citit : Editoriale

Ioan Es. Pop si Gorzo

| 20 octombrie

Sunt un mare admirator al poeziei lui Ioan Es. Pop.

Este o lirica a unui om sfarsit, framantat si aflat, prin destin, tot timpul in planul doi. Ultimul volum de poezii intitulat “Unelte de dormit” sunt orice altceva numai mijloace hipnice nu. E o poezie care te induioseaza, inlacrimeaza, dupa care iti produce un scurtcircuit la somnul de seara. E o pilula amara pe care daca o iei inainte de culcare te transformi intr-un zombie sceptic si insomniac. Nu-i o poezie confortabila. A nu se consuma de catre corporatisti, poate da efecte perverse secundare cum ar fi: nervozitate la locul de munca, dorinta irepresibila de a consuma cantitati mari de alcool in fata colegilor, reverii metafizice, greturi existentiale, libido scazut, tristete. Volumul a fost lansat la Carturesti si a fost insotit de o expozitie de desene semnata Dumitru Gorzo. O mare parte dintre desene sunt reproduse in cartea poetului. Gorzo reuseste sa prinda bine "tonul“ trist si autoflagelant al poeziei lui Pop. Aditia de balegar de vaca in desene poate fi citita in sensul acesta. Seria de portrete – masti ale dezabuzarii sunt facute cu nerv si panas. Merita vazut, merita luat volumul, merita parcurs intr-o seara de vineri. In alta ordine de idei, am vazut la bulgari cum monumentul eroilor sovietici a fost transformat peste noapte de catre un artist urban in monumentul eroilor americani de benzi desenate. De ce Teapa, Calul sau Paiatele sunt ocolite de artistii nostri sociali? Unde sunt desenatorii peretilor care-si fac cariere internationale facand glumite pe peretii interiori ai muzeelor? Nu mai sunt dispusi sa riste nimic?