De Citit : Editoriale

Invatam sa fim mai buni?

| 29 noiembrie

Recent am fost martorul unei intamplari a carui protagonist merita aplauze. Autobuzul pe care trebuia sa il prind sosise in statie. Casa de bilete din Piata Garii era inchisa insa, doamna de la ghiseu fiind in povesti la un chiosc din apropiere. Pe geam era un biletel pe care scria ca lipseste 10 minute. Am intrebat soferul autobuzului daca are bilete, fiindca doamna de la casa lipseste. Raspunsul a fost negativ, insa a spus ca mai asteapta putin. Au trecut trei minute si el inca astepta. A sosit si doamna de la ghiseu, iar soferul incepuse sa-i faca semn pe geam ca astept dupa bilet – deoarece femeia venea in plimbare, fara a se grăbi.
Mi-am dat seama ca pe ea o astept si am intrebat-o daca de la dansa cumpar un bilet. A intrat repede in ghiseu, mi-a dat unul si am sarit in autobuz. Imediat usile s-au inchis si am plecat. I-am multumit soferului pentru asteptare si inca admir gestul sau. Avem nevoie de asemenea oameni in jur. Fapta sa e cu doua taisuri: de aplaudat fiindca a reparat greseala colegei sale de companie, care nu era la post si de aratat cu degetul fiindca a tinut cinci oameni in autobuz timp de trei minute, pentru unul care astepta afara. Trageti voi concluzia si analizati situatia. Eu, unul, cu riscul de a fi subiectiv, consider ca gestul sau a fost unul de aplaudat, indiferent ca mi s-a intâmplat mie ori ca ti s-ar fi intâmplat tie.
O fapta buna necesita sacrificii uneori, iar de data aceasta a fost vorba doar de rabdarea a cinci oameni, trei prezenti in autobuz si altii doi care au urcat pe parcurs, in timp ce acesta stationa. Sunt sigur ca, daca as fi privit intamplarea din locul unuia de pe bancheta as fi fost la fel de impresionat. Trebuie sa invatam sa lasam de la noi, insa, pentru a invata sa fim mai buni. Micul gest al tânarului de la volan m-a facut sa uit, pentru câteva secunde, ca traiesc intr-o tara incruntata, unde respectul, rabdarea si aprecierea o gasesti doar in cele mai ascunse colturi.
Soferul se numeste (dupa ecusonul agatat la oglinda) Ciprian Vasile Pop. Sa-i zâmbiti daca il vedeti, merita.
www.raduneag.com