De Citit : Editoriale

Insurectia Prostului-Gust

| 02 aprilie

La orase si sate.

Ca sa nu mai ramanem repetenti si secolul asta, Mamitza Europa ne-a luat bereta de marinel. Degeaba. Tot nu s-a lipit nimic de noi. Si pas de s-o lipi in mileniul asta. Pen’ ca nu prea are cum. De ce mergem mai des dincolo de Oradea, de aia parca ne tampim, in loc sa ne luminam. Am sperat, cu totii, ca aerul de la Apus o sa ne mai taie din greata mahmurelii noastre balcanice. As! Ti-ai gasit. Nici vorba. Cum ar veni, nu ne civilizam mai repede, dar ne spalam mai rar. Si am mai sperat ca toti compatriotii care vin pe-acasa de prin cele tari, or sa aduca gusturi si moravuri mai parfumate decat alea ale noastre. Canci.

Te uiti in jur si-ti cad dintii fugariti de strepezeala. Casele care se construiesc delirant arata cantr-un film cu tembeli. Bisericile de patrimoniu au termopane de plastic. Arhitectii nostri intelepti si talentati scot la iveala, prin orase, cele mai sinistre bildinguri pe care le-a vazut istoria contemporana. Spatiul nostru urban arata ca o incrucisare suprarealista intre porc si iac. O aglomerare fara niciun Dumnezeu, o incalceala de strazi murdare, pline de caini jigariti si artagosi. Ne dam europeni sadea, dar pe strada noastra arata ca-n Nepal.

Iar peisajul asta aiuritor e populat de cocalari cu ciocate si supraelastice de Ricky Martin, cu masini neverosimile, pisi cu posete sclipitoare, aurolaci, maicute si popi care cersesc, giboni care urla ca-n jungla, politisti si jandarmi, care burtosi, care slabi ca taru, taraindu-si nadragii si inspirand mai degraba compasiune decat respect sau siguranta. Parca iese la lumina tot ce e mai mai barbar in noi. Toata oroarea noastra fata de lege si de ordine. Toata obida pe care am adunat-o in zeci de ani de intuneric, pe care acum o varsam pe noi insine. Fara sa ne prindem ca suntem cazul cel mai tipic de automutilare.