De Citit : Editoriale

Imbratisarea

| 14 ianuarie

Romantism urban printre ziduri si hartii
”Oh, ne-am zvarlit, strigandu-ne pe nume,

unul spre celalalt, si-atat de iute,

ca timpul se turti-ntre piepturile noastre,

si ora, lovita, se sparse-n minute.”
Asa arata romantismul in 1964. Poeziile lui Nichita imi amintesc mereu de unde am plecat. Realitatea din jurul meu imi aminteste unde am ajuns. Intr-o lume superficiala si grabita, cred ca romantismul nu poate sa fie demodat. Doar capata alte forme.
Mai tii minte cum era in liceu? Acei ”fluturi in stomac” adusi de o simpla atingere? Cand stateai pe banca in parc pana dimineata pentru ca nu aveai unde sa mergi altundeva si nici bani de pierdut prin cafenele? Sau poate sarutul acela timid cand inima era gata sa-ti iasa din piept. Si prima noapte pe plaja, cu nisipul rece, briza si discutii despre cine stie ce subiecte, cand de fapt gandul tau era doar la buzele persoanei de langa tine?
Ai uitat de ele, stiu. Acum te-ai ”dat cu lumea”, ai devenit mai serios si mai responsabil. Ai o imagine de pastrat si planuri de marketing complexe la care sa te gandesti. Cine mai are timp de relatii? De oameni care reusesc cu un simplu salut sa iti aduca zambetul pe buze, de emotia unui nou inceput sau de aventura construirii unei relatii? De ce sa pierzi timpul in plimbari nocturne cand trebuie sa te trezesti la 08? O pizza comandata livrata acasa si un film e suficient. Ce rost are sa mai pierzi cateva ore pentru o cina in oras? Ar trebui sa te pregatesti, sa cumperi flori, sa te gandesti la surprize, sigur nu ai timp de asta.
Romantismul nostru e pierdut undeva intre ziduri si hartii. Cartile care ar putea sa ne aminteasca de el stau prafuite undeva pe-un raft.
Din cand in cand am putea sa lasam liceanul acela sa iasa la iveala, sa ne ingrijim mai mult de noi si de suflete noastre… cu iubire.
Mie mi-e dor. Voua?
www.alexandracraciun.ro