“Quality not quantity baaai!“
Cum sezonul artistic este "inghetat“ la mare, e timpul pentru niste consideratii filosofico-existentialiste. Multa lume e interesata de ce anume se intampla cu artistii dupa facultate. Trebuie spus ca dintre artistii care ies din facultate cu o diploma un procent de 5 % vor continua sa ramana in circuitul artistic. Inainte de 2000, cand orizontul de asteptare al unui artist dupa facultate era destul de sumbru, procentul era si mai mic. Nu existau galerii decat cele ale UAP-ului, atelier capatai de la UAP doar daca erai dispus sa faci ceva sluj pe langa un artist important din sistemul academico-uapist. Dupa 2000, odata cu galeriile care au introdus in sistem promovarea profesionista, procentul celor care nu abandoneaza arta dupa facultate a crescut un pic.
Acum e la nivelul cel mai ridicat. E bine? In ultima vreme incep sa ma indoiesc. Multa vreme am crezut si eu ca Hegel ca acumularile cantitative duc la salturi calitative. Mai precis, cu cat mai multi artisti sunt ajutati sa ramana in zona artistica, cu atat sistemul artistic se imbunatateste. Recunosc acum de fata cu publicul ca m-am inselat. Am functionat si eu in aceeasi paradigma ca filozofii cresterii economice perpetue. Economia capitalista are exact aceasta idee hegeliana la baza: cresterea economica e buna, ne intereseaza cantitatea iar calitatea va fi o consecinta a primei. Nu! Arta nu e in criza, arta este criza. Nu mai cocolositi artistii! Cei buni vor trece de toate impedimentele vietii si vor iesi mai puternici. Restul, vor ingrosa randurile publicitarilor. As mai insista pe tema asta daca nu mi-as fi adus din nou aminte sa-i tamaiez pe cei care au facut Paiatele, Calul si Teapa din centrul Bucurestiului. Am visat ca prind viata si incep sa-i haituiasca pe creatori.