De Citit : Editoriale

Gramele de fericire, milimetrii de dezastru

| 01 octombrie

Cinci prieteni au aflat ca parintii lor au cancer.
Am gasit in librarie volume, pe care le cautam de ceva vreme, cu operele complete ale lui Gaudi (una dintre obsesiile mele).
O stiam de zece ani pe fata asta si am aflat acum ca se prostitueaza.
Orasul e viu din nou, plin de studenti, zgomosi si colorati.
Mi-am ars cu tigara una dintre rochiile preferate.
Un prieten si-a luat apartament prin programul Prima Casa.
O colega pe care o pretuiam mult si-a dat demisia.
Pentru ca a intrat la doctorat la buget.
Din nou mi-am inundat baia si, la pachet, pe vecina de sub mine.
Peste cateva zile imi iau in primire statutul de boboaca la psihologie.
Demi, unul dintre cele 5 degete pe care imi numar prietenii cei mai buni, a ramas fara loc de munca.
Fratele meu s-a decis sa se casatoreasca.
Am asistat la un accident de circulatie foarte grav.
Il cunosc de cand avea 14 ani si acum trupa de rock din care face parte a semnat contract cu o casa de discuri care le va scoate primul lor album.
Toate astea s-au intamplat in decurs de cateva zile. In minte imi apareau constant trei imagini: prima cu cele doua masti de la teatru (una zambind, cealalta trista); a doua cu un montagne russe; a treia cu reprezentarea imparatului din poveste care cu un ochi radea, iar cu celalalt plangea. Cat despre sintagma “agonie si extaz”, nicicand nu mi-a fost mai la indemana. Nu simt nevoia sa filozofez excesiv, desi paharul de vin, tigara arzand lenes in scrumiera si muzica de pe fundal imi dau oarecum ghes. Sa imi amintesc ce fina e granita intre viata si moarte, intre iubire si ura, intre placere si dezgust. Sa apreciez mai mult decat de obicei gramele de fericire. Sa nu mai trec asa de simplu peste milimetrii de dezastru.