De Citit : Editoriale

Gradina valorilor

| 11 iunie

Spatiul public

Nu stiu cum sa incep ca sa doara cat mai putin. Mi-e frica de statui, dar asta am mai spus-o. Ce mi-a fost insa dat sa vad astazi intrece si cele mai terifiante scenarii de violare a spatiului public. Un labirint de alei – scolaresc, insa onest rezolvat, urmare a unui concurs lansat de Fundatia pentru Dezvoltarea Romaniei si destinat tinerilor talentati – flancat de niste mutanti.
„Gradina valorilor“ din Parcul Copilului din sectorul 4 „a depasit faza de proiect pasind spre realitatea vizibila“: duzini de paiate hilare, cocotate pe socluri scremute, alcatuiesc in viziu­nea comanditarului „un loc unde sa ne scoatem copiii si nepotii pentru a-i cunoaste“ pe Burebista, Caragiale, Iorga ori Celibidache. Pe scurt, un SANTUAR (sic!) desigur discutabil ca decizie in ordinea ierarhiilor (tot mai fragile astazi), dar asta tine de cu totul alta poveste. Vorba amicului Cosmin, monstruozitatea are damful unei sufragerii sufocate de bibelouri si mileuri, singura piesa care inca lipseste fiind vreo Rapire din Serai ori o Toamna pe lac.

Verdeata inca mai indulceste perspectiva, dar nu va lasati inselati; privite de aproape, dezgustul te lipeste de asfalt. Un derapaj iconografic, o formula volumetrica total aiuristica, proportii cacofonice, o spoiala desantata. Pe scurt, rusinea unui diletant care-ti sterge orice zambet din viata. Gasiti-mi autorul, vi-l mananc! Eu una nu am reusit, singurul raspuns primit telefonic din partea echipei care patroneaza batjocura spatiului public a fost: o firma!

Anonimatul e pornografie in acest caz. Iar ceea ce verdeata nu ascunde e profunda ilegalitate a demersului, dupa cat ma pricep. Si asta pentru ca singurul aviz care a facut plauzibila descinderea „valorilor“ in acest Bucuresti maculat este cel al primariei de sector. Banul nu e public, spatiul da! Atentie, rog.