De Citit : Editoriale

Gili Mocanu

| 08 iunie

Arta e de folosit aici si acum. Dar nu e de aici si de acum.

Nu exista arta in paradis. Organizarea plastica a unei lucrari de arta tine de o anumita limita. Nelimitatul nu organizeaza plastic nimic, sau dimpotriva, organizeaza totul sau nimic. Pentru El a gandi si a fi e unul si acelasi lucru. Pentru un artist bun arta sa e o hrana terapeutica si o cautare esentiala ce tine de mortalitatea umana. Stiu ca sunteti obositi sa mai auziti astfel de consideratii eroice despre artisti, stiu ca in 99 la suta dintre cazuri nu se potriveste, insa idealurile artei au fost construite de acei 1 la suta dintre artisti care nu mimeaza arta ci chiar o iau in serios si o folosesc ca pe un instrument total.
Gili Mocanu e dintre cei putini. Am ales o lucrare mai viscerala a lui, intitulata "Putere si cunoastere". Nu e o pictura care sa functioneze doar "estetic" desi picturalitatea felului cum a realizat "curgerile" de culoare este un lucru asumat si niciodata ocolit de Gili. Toate lucrarile lui functioneaza ca niste noi "icoane" laice. In cazul de fata imaginea e deschisa catre mai multe fronturi de interpretare – puterea si cunoasterea nu pot sta impreuna decat in astfel de situatii pline de singe sau totul poate fi citit ca o imagine a artistului caruia i se cere spectacolul ultim, cel al autodecapitarii.
E in acelasi timp si o declaratie artistica: desi se exprima prin simturi, datoria artistului este una negativa, el trebuie sa epureze detaliile existentei, sa ofere acea ultima imagine a unei idei ce inca poate fi vazuta.