Spania a castigat Cupa mondiala si are ce sarbatori timp de un an de acum incolo. Este o gura de oxigen binevenita pentru o tara aflata in plina criza economica.
Ce legatura e intre fotbal si criza? Una nu intotdeauna evidenta, totusi perfect reala! Este foarte rar, imposibil aproape, ca o tara aflata in criza, economica si sociala, sa poata castiga Cupa mondiala sau orice alta competitie de nivel inalt. Uneori insa, o astfel de victorie poate trezi mandria nationala si poate contribui la iesirea unei tari din criza. In orice caz, politicienii incearca sa recupereze orice victorie majora a sportivilor. Asa si premierul spaniol, José Luis Rodriguez Zapatero. Obligat de criza, recent, sa le impuna conationalilor sai masuri de austeritate extrem de neplacute, liderul de la Madrid s-a grabit sa-l felicite, in direct la radio, pe tatal lui Andres Iniesta, jucatorul care a marcat golul victoriei in finala cu Olanda. Zapatero a folosit ocazia oferita de cucerirea trofeului mondial pentru a trambita ca natiunea spaniola isi va regasi, prin aceasta victorie, mandria si increderea si ca se va ridica din nou, plina de forta.
S-ar putea chiar sa aiba dreptate. In ciuda dificultatilor economice, spa-niolii nu au fost afectati, ca romanii, de sentimentul ca intreaga lor clasa politica este formata din hoti si incompetenti. Nu este vorba de o „natiune mare“ si o „natiune mica“. Avem si exemplul Frantei, care a rezistat relativ bine crizei economice, dar care, in ultimii ani, a sacrificat totul pe altarul profitului, aruncand la gunoi bucati mari din sistemul de coeziune sociala construit cu greutate in zeci si zeci de ani. O criza morala care s-a reflectat in prestatia lamentabila a echipei si a antrenorului la Cupa mondiala de fotbal.