De Citit : Editoriale

Familia si momentele penibile

| 16 mai

Orice familie are amintirile ei penibile despre un membru al familiei, care se repeta obsesiv, spre disperarea celui vizat. Ce moment mai bun decat Craciunul sa ne amintim cum Dana a facut pisu pe ea la serbare, chiar daca Dana are acum 28 de ani si a venit cu viitorul sot acasa? Ce timp mai propice decat un botez, la care mama sa le povesteasca rudelor de la masa ca, in liceu, ai venit acasa beat, cu un indicator rutier drept suvenir? Nimeni nu vrea sa-si aminteasca de momentele mai putin placute din copilarie. Restul familiei, insa, parca abia asteapta sa rada de tine pe la sindrofii si sa te ciupeasca de obrajori.
Doamnelor si domnilor, permiteti-mi sa va relatez povestea mea. De care, probabil, nu o sa scap niciodata.
Cum vede tata povestea: "eram la culesul viei si Alinuca avea sapte ani. Aveam un cal pe care il chema Puiu, dar care, saracul, era destul de batran. Alina voia sa se urce pe el, dar calul era foarte murdar si nu am lasat-o. In schimb, m-am urcat eu, ca oricum eram mai invatat cu el si nu avea rost sa-mi pun copilul in pericol. Fata s-a suparat atat de tare, incat s-a aruncat intr-o balta cu noroi, ca sa fie ea in centrul atentiei."
Stiu, nu pare nimic spectaculos. Un copil razgaiat, care nu a fost lasat sa se urce pe cal. Poveste pe care o aud la fiecare reuniune de familie, in timp ce toti rad copios, iar eu mestec servetele de nervi.
Cum s-a intamplat, de fapt: eram la culesul viei, aveam vreo sapte ani. Verisorii mei stateau la tara si interactionau zilnic cu animalele din batatura. Eu ii vizitam doar in weekenduri si admiram animalele mai mult de la distanta. Cand am vazut ca Puiu e liber, am simtit ca, in sfarsit, e sansa mea sa ma simt si eu ca in Black Beauty. M-am rugat insistent de tatal meu sa ma lase sa urc putin, sa vad si eu cum e. El mi-a ras in fata si mi-a spus ca nu se poate, ca in secunda urmatoare sa se urce pe cal! Si acum vine partea misto. In momentul in care s-a urcat pe cal, mi-a tras, din greseala, un picior in cap si am cazut. Nu in noroi, nu pe iarba, ci intr-o balega proaspat produsa de cal! Si motivul pentru care nu m-am ridicat pana nu s-a strans toata lumea in jurul meu, razand, nu era pentru ca doream sa fiu in centrul atentiei, ci pentru ca plangeam!
www.tvdece.ro