Suntem foarte buni la a sta pe loc. E o arta pe care o stapanim aproape de perfectiune, pentru ca e in genele noastre de la inceputul timpurilor. Reusim sa stam pe loc chiar daca totul ne impinge din spate. Inaintam in timp, curgem fara odihna si totusi ramanem incremeniti intr-o gheata care ne supara abia cand se face prea tarziu.
Avem o mie de idei si o mie de ambitii. O mie de planuri, puse bine deoparte. De cele mai multe din ele ne e noua insine frica, asa ca le amanam mereu si mereu pana cand ni se par tot mai putin inchegate si din ce in ce mai proaste. Pana ne convingem singuri ca n-are sens sa ne apucam vreodata de ele.
Ce ne-mpiedica sa ne putem in miscare nu e in afara noastra, oricat de comoda ni s-ar parea aceasta explicatie. Marea piedica e insasi arta noastra de a sta pe loc. Arta de a gasi o cale sa petrecem o zi, o luna, un an, o viata fara sa ne-asumam o responsabilitate mare, generoasa fata de noi si de ceilalti.
Fii puternic, fa o promisiune si respect-o pana la capat. Cand ai terminat, fa alta si asigura-te ca te tii de cuvant. Fii gata sa faci sacrificii pentru tot ce promiti. Prin urmare, ai grija si la ce promiti. Singura cale pentru a nu mai sta pe loc e sa te pui în miscare. Asta-i tot. Nu e mare filosofie.
www.laptopisetul.ro