Poate singura intrebare existentiala cu personalitate, restul sunt complicatii si detalii Traiesc, probabil, in cea mai dificila epoca. Nu datorita cizei financiare sau a altor teorii ale conspiratiei, ci a superficialitatii care ma inconjoara. Vedem frumosul in masinile de ultimul tip, in telefoanele care vorbesc, nu la care vorbesti si vrem sa aratam ca modelele din reclamele TV.
Ne dorim mereu mai mult din ce au altii sau din ce nu avem noi, visam sa devenim altfel, insa toate acestea ne fac sa uităm de noi. Cand te-ai bucurat ultima data de o plimbare pe o strada laturalnica, gandindu-te la ce te face fericit? Oare de cate ori i-ai spus sincer ceea ce simti persoanei dragi? In comparatie cu clipele in care te-ai ascuns dupa degete, ai ramas superficial, ignorant, sec, indirect. Lumea a uitat de valori, de principii.
Dar cel mai grav e faptul ca oamenii, societatea, a incetat sa cultive personalitati, sa le intretina, sa le intareasca. Nu se mai deosebesc cu nimic unii de altii. Fetele plac acelasi tip de baieti, nesimtiti, iar baietii vor doar cateva lucruri de la fete (eu am numarat trei si toate duc in aceeasi directie). Relatiile intre doi oameni de sex diferit ar trebui sa se refere nu doar la atractie, ci si la dragoste. Chiar asa, de cat timp nu te-ai mai bucurat de asemenea sentimente?
Ne miram de acei oameni care spun lucruri "marete", precum Steve Jobs: "timpul este limitat, nu-l pierde traind viata altcuiva", dar oare pe al lor model de ce nu il urmam? Pentru ca e mai usor sa fim precum toti ceilalti. Pana la urma acesti oameni nu sunt nici genii, nici profesori, nici zei. Sunt oameni care n-au uitat ca viata inseamna lucruri simple, instinct, alegeri, sentimente, placere. De aceea ei sunt altfel, pentru ca celorlalti li se pare incredibil de greu sa faca ceea ce simt.
Eu unul, precum spunea si Octavian Paler, am invatat ca indiferent de consecinte cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung departe in viata. Am ales sa ma bucur, sa zambesc, sa traiesc altfel.
Dar tu?