Deopotriva le doresc / Deopotriva le iubesc…
Deschide catastiful. Rasfoieste tacticos paginile, desi le stie pe dinafara. Uneori, doar pentru a-si verifica memoria, inchide ochii, si plaseaza buricul degetului aratator pe pagina. Zice: Silvia. Sau Olivia. Sau Sulamita… Ah, acea Sulamita are o istorie bogata, infioratoare (adica datatoare de fiori). Noua plus saptevirgulacinci, plus opttreistrei. Coeficient de eficienta: doi. Satisfactie: nouanouazeci. Raportul pret calitate – excelent. Deschide ochii. Cifrele corespund. Procentele parca l-ar fi ascultat, intr-atat se aliniaza de armonios. Rezultatul surade in josul paginii parfumate. Poate ar trebui trecuta intr-un alt registru. La bonuri de tezaur. La valori imobile. Alaturi de Crina, Corina, Amelia si Zulnia. Numai ele cinci merita un regim special. Pai: Crina era parfumata ca numele ei, avea ochi luminosi. Dar sexul – trecut cu rosu in caseta factorului de multiplicare – aici era un tezaur sublim. Ca si sanul, calcaiul sau alunitele ei. Ramane pe ganduri. Compozitorii aia de odinioara nu erau chiar prosti.
Versurile ce-i vin in minte ori de cate ori se intalneste cu geniul erotic feminin ii spun ca lumea a fost intotdeauna la fel. Ce pacat ca femeile nu pot fi presate, ca florile, intr-un ierbar. Le-ai putea mirosi si admira o eternitate, cu conditia sa le culeaga cineva. Surade brusc. Completeaza concentrat NIR-ul experientei de azi noapte. Mediocru. Dar, cu putina bunavointa, daca deduce TVA-ul, a meritat. Pune grijuliu catastiful peste celelalte. Sunt unsprezece, fiecare a cate o suta de pagini. N-a rupt decat vreo doua, trei, la inventare inopinate. Nu merita sa-si strice ziua. Inca surazand, Don Juan isi trage manecutele, aliniaza creioanele rosii, albastre, apoi guma si deschide registrul contabil. Viata e frumoasa!