De Citit : Editoriale

Directie si nonsens

| 01 februarie

Propun spre rezolvare urmatoarea problema.

Din punctul A, un trecator se deplaseaza intr-o linie dreapta spre punctul B. Din punctul B, un alt trecator se deplaseaza spre punctul A. Ambii trecatori, Amic si Bmic, parcurg aceeasi dreapta si nu se cunosc. La un moment dat, apropiindu-se de un punct aflat spre mijlocul dreptei, ei devin constienti ca in curand se vor ciocni daca unul dintre ei nu isi schimba directia. La distanta de un metru, unul dintre ei se da la o parte. Niciodata acelasi. Trecem problema de la 2D la 3D, ridicandu-ne in spatiu.
Intr-un fel e interesant ca acest oras haotic si nesimtit isi gaseste mereu echilibrul. Stiti Romania. E suficient sa urci cu avionul si sa te uiti de sus la pamintul stramosesc. Nu vezi doua linii paralele. Nu vezi un drum drept. Nu vezi doua parcele de teren care sa aiba aceeasi forma. Sau aceeasi culoare. E ca o tara construita de nebuni si de oameni carora nu le pasa. Iar haosul asta mi se pare definitoriu. Va mai propun o perspectiva interesanta, care intr-un fel justifica problema cu Amic si Bmic. Mergeti pe trotuar si priviti pietonii din spate. Concentrati-va un pic si o sa-i vedeti cum sunt incapabili sa mearga drept. Daca iti fixezi privirea pe spatele unui trecator, o sa vedeti ca el nu merge drept, ci fie spre stanga, fie spre dreapta, chiar daca nu vine nimeni din fata. Trecatorii se clatina, se opresc brusc, se rotesc in jurul axei, se impiedica, trag dreapta dupa care se razgandesc si tot asa.
E fascinant sifermecator in acelasi timp. Iar exemplele astea se extind si la nivelul traficului. Atata sper, ca macar avionul ala din care ma uit la agricultura haotica romaneasca sa respecte niste culoare de zbor.