Copiii de azi versus copiii de ieri
M-am nascut in anul 1986. Am crescut uitandu-ma la ‘Veronica’ care inca spun eu ca este un must see pentru tanara generatie, apoi a urmat perioada in care a venit cablul la noi pe strada si aveam voie o ora la ‘Tom & Jerry’, ‘Dexter’s Laboratory’ si ‘Scooby Doo’. In weekenduri ma trezeam cu gandul ca dupa ce imi iau micul-dejun mama ma v-a lasa o ora macar afara, sa jucam ascunsea sau ‘matza’ cu copiii de la bloc. Asta se intampla pe cand aveam eu 8-10 ani. Am avut o copilarie minunata, vacante cu miros de placinte facute de bunica si cacao cu lapte afara, la umbra dudului batran din ograda. Plimbari cu carul tras de cai pe langa frumoasa padure de langa satul care mi-a fost a doua casa. Mirosul de fan proaspat intors si cantecul pasarelelor dimineata la geamul camerei dinspre strada in care dormeam eu si sora mea. Alergatul desculta prin iarba uda de roua diminetii era una dintre cele mai mari placeri ale vacantei, asta dupa mentosanele primite de la bunici dupa o zi intreaga in care erau plecati la piata. Douazeci de ani mai tarziu, intr-un alt secol (secolul vitezei) lucrurile stau cu totul altcumva. Mi-am promis sa nu imi las fetele sa creasca cu ochii in tableta si in calculator. Mi-am promis ca o sa le tin departe de televizor si calculator. Mi-am promis ca o sa simta si ele bucuria de a da mancare animalelor, de a alerga prin gradina desculte, de a culege flori de pe camp si a face coronite, de a face o baie scurta in raul de la marginea orasului. Mi-am propus sa le fac in fiecare weekend cateva placintele cu branza si smantana sau gogosi cu magiun, o pizza facuta in casa sau o tocanita cu mamaliguta. Mi-am propus sa nu las rutina zilnica sa intervina intre mine si copiii mei, mi-am propus atat de multe….