…in timp ce Stefan cel Mare poarta armura japoneza
Exista in mod sigur o memorie genetica a popoarelor, altfel nu-mi explic de ce ma simt asa bine in Turcia. E ca si cum as merge in vizita la neamuri: dai peste o multime de cuvinte si mancaruri recognoscibile, oamenii parca zambesc la fel si zone intregi din Istanbul seamana cu nefericitul centru al Bucurestilor: cladiri interesante, vechi, lasate in paragina.
Turcia a scapat de fundamentalismul islamic datorita unui personaj providential: primul presedinte al republicii, Mustafa Kemal Atatürk, militar si revolutionar de geniu, cel care a facut tranzitia de la Imperiul Otoman la un stat modern. Atatürk a murit in 1938 si a devenit o figura sacra a poporului turc, simbol al statului laic. Dar cum istoria este capricioasa, tocmai acest reformator este „responsabil“ de o cenzura de neimaginat pentru orice tara democratica. Mai precis, in Turcia, YouTube este interzis prin hotarare a justitiei. Este imposibil, ca utilizator obisnuit de net, sa vezi vreun clip. Cauza? Materiale video care fac „misto“ de Atatürk, plasate pe YouTube, printre altii, de greci. Turcia nu este singura tara care a banat YouTube, din cauza unor mesajele transmise de unele clipuri. In fine, timpul va rezolva toate aceste boli ale copilariei internetului, fie in sensul limitarii dramatice si ireversibile a libertatii pe world wideweb, fie in cel al prezervarii discursului absolut liber. Oricum, repet, istoria este jucausa cu personajele sale.
Inca un exemplu in acest sens din Istanbul: am descoperit celebra sabie a lui Stefan cel Mare, adusa, pentru cateva zile, cu mare tam-tam la Bucuresti, acum cativa ani. Sta intr-o vitrina meschina si mizera la Topkapi, inghesuita intre o armura japoneza si alte exponate banale care au tot atata legatura cu Romania, cum am eu cu navele cosmice.