De Citit : Editoriale

Dervisul in sotron

| 12 ianuarie

Se poate decola din Bucuresti

Sambata, in prima saptamana de ianu­arie, Bucurestiul era intr-o dispozitie de plutire. (Va invit sa va reprimati glumi­tele frivole cu trimitere la sarmalele care impiedica plutirea sau la vinul care i se substituie). E vorba despre o dimensiune spirituala, dintre cele pe care rareori ni le permitem in timpul anului. Mie, la inceputul acestui nou an, mi s-au oferit doua ferestre spre asemenea angelice desprin­deri de gravitatia temporala. Mai intai a fost cartea, pe care Ioana Parvulescu cred ca a pornit-o tot intr-un moment de instabilitate a calendarului. Viata incepe vineri m-a catapultat total din paradig­ma cotidiana si, surpriza, m-a adus tot in Bucuresti. Un Bucuresti mai vechi cu peste o suta de ani, repovestit dintr-un pol al bunei vointe. Incercati si voi sa povestiti o istorie palpitanta a orasului insufletit de oameni, frumosi sau ticalosi, fara sa folositi nici unul dintre verbele tari cu care ne-a stricat urechile zarva publica de azi. Pentru mine a fost un cadou sa descopar ca nu mi-am pierdut auzul pentru aceasta limba romana.

A doua ocazie de plutire a fost starnita la un dans. Spun dans, desi e vorba despre arta vizuala, muzica, miscare, papusi si cuvinte. Spectacolul Sotron a fost conceput de Nona Ciobanu si Peter Kosir pentru Lubliana Festival; la Clu­bul Taranului a fost proiectata o inre­gistrare partiala, sambata trecuta. In spectacol, iranianul Kayhan Kalhor isi interpreteaza compozitiile la kaman­cheh (precursorul persan al viorii), cuvintele scrise de Iulian Tanase sunt citite de actorul sloven Igor Samobor, iar compatriotul sau Peter Kosir asambleaza fascinantul discurs vizual al „sotronului” pe care se petrece magia dervisului – Ziya Azazi (Turcia/ Austria), un dansator care valorifica ritualul dervisului rotitor in dans contemporan. Cam de acolo m-am pra­bu­sit inapoi, intre voi. Bine v-am gasit.