Aceste ganduri sunt pentru prietenii de odinioara. Pentru cei cu care am impartit ani multi si, mai nou, indepartati. Pentru cei impreuna cu care intarziam la plata chiriei si a cheltuielilor de bloc. Pentru cei carora le stiam candva fiecare cotlon de suflet.
Suntem neputinciosi in fata vietii. De altfel, nici cu moartea nu ne descurcam mai bine. N-o putem nicicum opri (viata, zic), ne schimba prioritatile si ne creste mereu bugetul de cheltuieli. Ne indeparteaza de tot ce obisnuiam sa fim.
Apropiatii de odinioara sunt acum in patru zari. Ne vedem cu ei pe Facebook si pe la nunti. Altadata nu faceam un pas unii fara altii si nu ne puteam imagina viitorul altfel decat la gramada. Cea mai frumoasa gramada ce i-a fost vreodată data Pamantului s-o vada. O gramada organizata, ca la rugby, in care ne sprijineam fiecare pe umerii celorlalti.
Acum avem alti prieteni, iar dintre cei vechi putini ne-au ramas putini aproape. Cei mai multi s-au dus in treaba lor. Cand au plecat n-am realizat ca treaba lor nu mai e treaba noastra, la propriu. Pe unii i-au dus departe prioritatile, pe altii – prioritatile noastre. Si-acum suntem cu totii fericiti, doar ca nu mai suntem impreuna.
Ii mai pastram doar pe cativa dintre prietenii vechi. Multi s-au retras pe Facebook, la nunti si în oglinzi retrovizoare. Si-apar numai din cand in cand in viata noastra, mirosind a copilarie si a studentie.
Lor le dedic gandurile mele de acum si bucuriile mele dintotdeauna.
www.laptopisetul.ro