Unii oameni au obiceiul de a face insemnari in cartile pe care le citesc. Majoritatea subliniaza ce li se pare lor demn de retinut, altii subliniaza cam tot, sperand ca gandurile de pe hartie li se vor impregna direct in creier, pentru totdeauna. Unii pun cate-o steluta, firile mai sensibile – cate-o floricica.
Unii nu-si dau seama ca semnele lor vor schimba cartea pentru cei care o citesc dupa ei, altii chiar asta isi doresc. Sunt si oameni care se straduiesc sa lase cartile intacte, vrand ca cei de dupa ei sa se poata bucura de ele asa cum sunt, iar gandurile lor sa poata fi libere pentru totdeauna. Altii se feresc sa lase semne de orice fel, si cu atat mai mult in carti, ca sa se adaposeteasca de judecata celor care vin. Si-ntr-adevar cei care vin ii judeca, ba pe baza semnelor pe care le-au lasat, ba prin tocmai lipsa lor.
Pe unii ii enerveaza randurile subliniate, simt ca ele ii incorseteaza si le rapesc experienta. Altii insa se bucura de ele, fiindca le dau sentimentul ca asa ajung sa il cunoasca si sa stea de vorba cu cititorul de dinainte. Semnele ii ajuta sa separe ideile de text si gandurile de pagina, de aceea unii le cauta chiar cu nerabdare.
Pana la urma, sa judeci, sa ignori sau sa folosesti experienta celor de dinaintea ta raman alegeri dificile in general, nu numai cand vine vorba de cartile pe care le citesti. La fel, o alegere grea e sa lasi un semn sau sa fii discret in trecerea ta prin carti si prin lume, fiindca nu e usor sa-ti asumi raspunderea pentru ce vor gandi cei de dupa tine.
Realitatea este insa ca lasam urme chiar si nefacand nimic. Sau mai ales atunci.
www.laptopisetul.ro