De Citit : Editoriale

De ce sunt cabinele telefonice atat de albastre?

| 28 august

Atentie! Articol cu continut aproape romantic!

Acum vreo zece-cinspe ani colectionam cartele telefonice. Goale, bineinteles, din moment ce eram un client de baza al unei cabine albastre recent montate, din care stralucea portocaliu un telefon care-mi stia toate ofurile oficiale. Ofuri oficiale, adica cele pe care i le puteam spune mamei la telefon. Ca mine erau multi scolari de provincie, care isi cautau „la oras” dragostea vietii lor, iluminarea spiritului si puloverele lasate prin cluburi unde n-aveam voie sa intram.

Acceasi cabina albastra cu telefon portocaliu era pe atunci si vedeta statiunilor de pe litoral. In jurul ei erau mereu cozi patrate, romanesti, de unde apareau tot soiul de pistruiati, nerabdatori sa dea un telefon cu ultimii lor bani de pe cartela. Aseara, pe malul marii, ii spusesera unei fete din Vaslui ca au 16 ani, cu cel putin doi mai multi decat in realitate. Azi se vedeau nevoiti sa sune acasa: „Mami, trimite-mi te rog niste bani. Mi i-au furat niste baieti de pe plaja. Nu, n-am putut sa ma duc la politie, c-au zis ca ma bat daca ma duc.”

Au trecut ani buni de cand am auzit ultima oara pe cineva folosind un telefon public. Azi cabinele se uita albastre la trecatori, stiind ca si ele trec, ca si ei. Se duc acolo unde sunt si picupurile, umbrelele de soare si radiorile mari, din lemn. Se duc sa stea cuminte intr-un colt al istoriei, unde se vor aduna peste 50 de ani si aparatele de ras, iPod-urile si aerul curat din marile orase.