De Citit : Editoriale

De-a fete-ascunselea

| 12 mai

Intre adolescenta si tinerete se intinde taramul nimanui.

"Cine nu-i gata il iau cu lopata!“ Liniste. Copiii au sters-o ca scapati din prastie. E un eveniment, Silviu, idolul cartierului, nelinistea virtuala a pustoaicelor, se "pune“. Leapsa. A fost cutremurul atomic al gastii, al infinitului… Silviu s-a pus cuminte cu fruntea la perete, sprijinita de antebrat (dar cati stiu ce e ala!?) si a inceput sa numere: "Uunuuuu… dooii…“ Toata ceata a sters-o cum n-a sters-o niciodata, cu aripi la calcaie. Creierele scanteiau imaginand ascunzatori din nimic. Andrei s-a ascuns in papusoi. Virgil cel agil s-a varat in noroiul de Nil. Galina a sculat gaina de pe oua. Irina a scurmat faina din camara. Viorel s-a dat dupa purcel, intre scoafa si vier. Cornel s-a pitit dupa strontiu si fier. Marcel a intrat in cancelarie dupa cuier. Aristita a brodat altita si a scapat fita. Georgescu a scuturat brusturele. Popilean s-a pitit dupa calcan. Toata gasca, cum spun, a intrat in joc cu ce avea mai bun. Mai straniu. Mai inedit. S-au dovedit maestri in arta ubicuitatii, arta camuflajului, tehnica disparitiei de pe fata pamantului. De pe suprafata parerii. Arta tacerii. Si a ascunsului. Copiii au toate astea in sange, nu cautati explicatii. Silviu termina de numarat. A rostit numerele cu glas greoi, prelungit, cu placerea celui care stie si nu spune. Scruteaza imprejurimile. Stie ca Andrei e in porumbiste, Galina, in cotet, Irina, in camara, Viorel in troaca, Cornel, la tinichigerie si ceilalti acolo unde am spus mai sus. Nu se grabeste. Toti copiii il asteapta excitati – e Silviu, idolul! – si nu se vor misca de acolo nici de-ar fi sa treaca veacuri sau tancuri. Dar sSilviu surade, iar Irina iese din ascunzatoarea facila, isi mijeste sanii ca niste muguri de brad, paseste curajos in fata lui si zice: "Saruta-ma!“