La Green, muncim pentru producerea piesei pastila STUPUZENIA. Scrieti o piesa despre jaful de la Strandul Tineretului!? S-o gasi un teatru sa o produca….
Cu acte „in regula“, Strandul Tineretului a fost furat. Baza sportiva a fost lasata in paragina si inchisa. In 2005, consilierii generali ai capitalei au aprobat un PUZ acomplex din beton si sticla, cu cele mai inalte (iarasi!?) turnuri din orasa pentru afaceristul Puiu Popoviciu (in contract, actionar cu 99% – numitul Victor Topalu!?). 31 mai (la miting). Lumina stralucitoare si aer curat… nu-ti vine sa crezi ca esti in Bucuresti. Intri si primul lucru de care dai… McMonis Restaurant&Gardens. E nunta. Muzici si gepuri… „Unde e strandul?“ – il intreb pe tipul in uniforma rosie. „Ce strand?“ – face omul naucit.
Are dreptate, aici nu e, adica nu mai e niciun strand, desi locul e stiut in oras ca Strandul Tineretului. In spatele restaurantului cotcodacesc inchise niste bibilici… Un soi de zona crepusculara: banci semiprabusite… buturugi putrede… peturi de bere… balarii… in fine, strandul. Din sase bazine, doua mai pot fi recunoscute ca atare. Unul cu apa in care se balacesc cateva rate salbatice (sic!), celalalt, gol… Malurile sunt surpate… din asfalt tasnesc smocuri de iarba. Vestiarele… usi smulse sau intr-o rana, lacate inutile, ruginite… acoperisuri cu tabla ruginita smulsa de vant… o teava stramba, alta data dus… moloz… si gunoaie, multe gunoaie.
Radu Filipescu (fost poloist) inconjurat de o trupa de copii, cativa fosti sportivi, cativa ziaristi; nu si-a pierdut increderea ca, mai devreme sau mai tarziu, Strandul va reveni copiilor, sportivilor, bucurestenilor. Strandul Tineretului este una dintre cele mai „groase“ afaceri imobiliare din Bucuresti…
(vezi Revista 22 din 2 iunie)
Articol de Rodica Palade