De Citit : Editoriale

Cu fata aproape umana

| 14 august

Paradoxurile crizei. Covrigarii fara numar si magazine cu produse eco. Unele ieftine pentru umflarea matului, celelalte pentru delectarea papilei gustative cu izul naturelului. Pe asta cu covrigariile o intelegem, seamana foarte tare peisajul cu cel al crizei vesnice din anii ’90. Atuncii covrigariile erau puzderie, cam asta era ce iti permiteai in materie de “delicatese”. Acum tin loc de gaurile din buget si sunt strans legate de disponibilizarile efectuate/anuntate cam peste tot.
Saorma devine in aceste conditii produs de lux. Plus ca vor s-o impoziteze pe motiv de nocivitate. Am gustat amar din partea saraca a paharului. Acum ne ducem in cea scumpa, a produselor eco. Au aparut de la magazinase pana la bacanii eco. Toate promit produse adevarate, naturale, create din cel mai bun sol sau din cea mai curata scrofita. Conserve, ciolane, vinuri, painici, jamboane, dulceturi, toate zic ca ne prelungesc speranta de viata si ca au fost create intr-o atmosfera pamanteana nepangarita de chimicale, ploi acide, gaze de esapament sau peturi lasate la descompus. In lumea eco deseurile nu patrund, doar laptele si mierea curg ca-n paradis pe campurile datatoare de sanatate. Si-n cazul covrigului, si in cel al unui tiramis eco, tot ce-ti ramane de facut e sa bagi in tine. Toata lumea te indeamna sa halesti, sanatos, nesanatos, nu conteaza, ideea e sa bagi masiv la mat. Dupa care esti certat de stat, medic, gagici ca devii obez. Frumoase dileme ale omului contemporan. Cu burta sau fara burta, aceasta-i intrebarea. De preferat oricum, ascultator de sistem sa fie. Ideal ar fi cam asa: omul nou trebuie sa fie multumit cu orice leafa ar primi, sa fie ecologist convins, s-o dea pe vegetariene, sa faca mult voluntariat si sa aiba opinii doar cat durata de viata a unui flash mob. Un om de tip nou, cu fata aproape umana.