Un soricel in blana de leu tot soricel ramane.
Azi nu e ca ieri, o, nu! Si e inca foarte diferit de ce va fi maine. Azi va arata ce poate, cine este, ce vrea, de unde vine si incotro se-ndreapta. Va rasturna lumea. La revedere, complexe. Adio, tristete. Bye bye, love. Ba nu, bate-te peste gura: bun venit, dragoste. Si sa nu uite sa respire adanc. Se inalta pe varfuri si chiar asa face: respira adanc. Sa gandeasca pozitiv, aici e secretul – realitatea se va mladia dupa gandul si asemanarea ei. Isi etaleaza hainele pe pat, in evantai. Azi alege culorile vii, care iubesc viata. Va combina indrazneala cu insolitul. Gandul „indraznet“ are o ezitare. Nu e chiar genul foarte indraznet. Insa nimic n-o va mai intoarce din drum. Nici macar nemernicul acela. O sa se tarasca-n genunchi, iar ea va spune doar atat: ha! Nu i se strange stomacul. Nu i se intuneca vederea. Lumea ii e deschisa a privi. Stiu, stiu, Genoveva e filoloaga, dar i se iarta romantismul exagerat.
Acum, machiajul, flacara privirii si focul gurii nesarutate… pana azi. Se examineaza-n oglinda, privindu-se critic cu coada ochiului. Manuieste rimelul ca pe un arcus. Iar cand rasuceste tubul rujului, e aidoma unui dirijor inaintea unei simfonii. A destinului! Exact atunci se petrece nenorocirea. In coltul gurii, deasupra buzei superioare, had, rasarit din neant, un cos. Care sta sa erupa. Disperata, il insfaca intre degete: intre noi doi, scarnavie! Munceste, mosmondeste, asuda, ingheata.Nu stiu, va jur, ce s-a-ntamplat mai apoi cu Genoveva. Doar oglinda a mai apucat sa vada. Cosul a crescut ca un balaur, a erupt si, instantaneu a inghitit-o pe fata cea curajoasa. In urma ei, au ramas rasfirate pe pardoseala baii hainele cele viu colorate, rimelul frant si rujul storcit. Un simbol falic, evident, dar cui sa-i mai pese de asta?