De Citit : Editoriale

Cretule, ma-ta-i acasa?

| 07 iulie

Primul banc deocheat l-am auzit in clasa intai.

Nu pot sa zic ca-i porcos sau porno, caci nu are – vorba bancosilor – actiune. E un simplu banc „fara perdea“: dupa ce nu i se raspunde la sonerie, un postas se apleaca sa priveasca pe gaura cheii, in timp ce locatara, iesita goala din baie (de aceea intarziase…) se uita pe vizor; la care postasul (cautand ca destinatar o femeie) striga: „Cretule, ma-ta-i acasa?“. Am ras laolalta cu baietii mai mari, dar fara sa prind poanta. Tot auzind gluma asta in luni, poate ani de zile, mi-a picat fisa, intr-un tarziu: postasul vedea prin gaura ceea ce femeia de dincolo ii arata fara sa stie, cum statea lipita de usa: parul pubian. Care e buclat… de unde si apelul la un prezumtiv baiat cret. Am spus si eu acest banc de multe ori. E foarte amuzant, mai ales datorita replicii finale, care trebuie rostita cu umor. O mare parte din efectul comic se datoreaza insa elipsei logice, acelei verigi de sens pe care, recompunand-o (parul cret de… jos ii apare postasului ca parul din cap al unui ba­iat, pe care il crede fiul femeii), simti o bucurie intensa, tipica descoperiri­lor neasteptate. Felul in care o parte josnica (pubisul, prin extensie vulva) e confundata cu capul; ca si faptul ca ipoteticul fiu e confundat cu partea corpului femeiesc din care acesta ar putea proveni – adauga nuante subconstiente de umor. Dar ce mi-a inti­pa­rit acest banc in minte pentru tot­- deauna e relatia celor doi: ea care a iesit de sub dus la apelul soneriei, dar nu vede pe nimeni; el care a asteptat sa i se raspunda si primeste in fata o… vorba aceea! Ea – goala! – intinzandu-se ca sa se binocleze in… gol; el aplecat, cu ochiul in fofoloanca ei, scrutand o iluzie. Daca ai privi transversal prin perete, ai obtine o pozitie aproape la fel de estetica precum faimosul 69. O emblema a quiproquo-ului. O definitie populara a erotismului, acea cautare bajbaita, adulmecata, a ceva care ti-e atat de la indemana, dar iti scapa atat de usor…